Tu ai încredere în tine?
De fapt, încrederea în sine este un pic altceva decât ceea ce ne imaginăm noi.
Nu este despre a mă crede capabil, nu este despre un soi de super-putere.
Conține 2 aspecte centrale:
- O anumită stare.
- O imagine clară despre sine.
Să le luăm pe rând:
Starea specifică referitoare la încrederea în sine este de relaxare față de sine și de ceilalți, în contextele care vizează propriile calități, capacități și trăsături. Este o stare de „este totul în regulă cu mine”, „nu trebuie să fiu extraordinar sau special ca să fiu ok, ca să fiu acceptat”…
Este o stare care implică un soi de „sunt la locul meu potrivit”, ca și cum, oriunde aș fi am loc și prezența mea nu deranjează.
Observați că nu este despre „eu sunt cel/cea mai tare aici”?
Pentru că încrederea în sine nu este despre asta…
Acum despre imaginea clară despre sine!
Încrederea este despre a ști foarte clar ce pot, ce nu pot, ce sunt și ce nu sunt și a fi absolut ok cu asta.
Oricine, dar absolut oricine pe această lume are și calități și defecte, totuși, noi avem impresia că pot avea încredere în sine doar… perfecții.
Iar de acolo începe nebunia.
Dacă am nevoie să fiu perfect/ă sau deosebit/ă sau mai nu știu cum, atunci sau:
- Voi nega ceea ce nu-mi place la mine și voi ascunde sau încerca să ascund ce nu-mi place, ca să am încredere în mine. Aici voi avea un soi de personalitate mască, peste ceea ce sunt. Voi încerca din răsputeri să mențin această imagine dar niciodată nu voi fi îndeajuns de bun/ă.
Sau… - Mă voi considera inferior/inferioară și voi da cu bice în mine și nu voi observa nimic bun în mine, voi devaloriza tot ce am bun și voi minimiza fiecare calitate.
Pe care o preferați?
Unii dintre noi fac o combinație între ambele și tot pendulează între ele.
Unica „minune” care cauzează toată frumusețea asta este – am impresia că nu e ok să fii normal…
E un paradox, dar asta e.
Ce poți face, dacă te regăsești rătăcit/ă pe undeva pe-acolo?
- Să observi când vrei să ascunzi, de tine sau de ceilalți, ceea ce este „imperfect”, să observi cum te face să te simți și să te oprești imediat ce descoperi să faci asta.
- Să observi momentele când devalorizezi ceea ce este bun în tine.
- Să repeți iar și iar asta.
Este dificil?
Poate, nu știu, ceea ce știu este că funcționează.
Încearcă și scrie-mi ce iese!
Cu drag de oameni, Vera Budan