Avem o toamnă cu alegeri, turul I, turul II, fie că a fost mai complicat pentru noi sau mai simplu să hotărâm, șansa de a influența viitorul, ne dă speranțe sau, poate ne face să credem că nu prea avem șanse să influențăm ceva.
Nu, nu este un articol politic, conține mai degrabă observații asupra psihologiei sociale și cum funcționăm, mai ales în preajma alegerilor, în acest sens.
Am observat un fenomen foarte interesant, încă acum 4 ani, la alegerile prezidențiale, dar și la alte alegeri, după asta, pe care vreau să-l împărtășesc și cu tine, pentru a fi mai conștient și mai rațional, în acest sens.
Nu este valabil doar la noi, nu este valabil doar pentru susținătorii celor de dreapta sau de stânga sau de centru, este valabil pentru majoritatea oamenilor, care se implică măcar un pic în tema alegerilor și a politicii, fie o dată la 2/4 ani, fie zilnic, într-o formă sau alta.
Ține de asumarea responsabilității sau, mai degrabă, neasumarea acesteia.
Nu, nu mă refer la a ne asuma responsabilitatea de a merge sau nu la la vot, vorbesc la impresia noastră că, tot ce avem de făcut este să alegem candidatul corect (orice ar însemna asta pentru noi) și viața noastră se va îmbunătăți ca prin minune. Dacă însă „mai marele” nu este ales de o majoritate, suntem dezamăgiți, iar dacă este, dezamăgirea urmează oricum, mai devreme sau mai târziu.
În mintea noastră, avem impresia că există un „salvator” care ar trebui să ne scape din ghearele unui „rău” iar aceștia 2, se schimbă în funcție de fiecare dintre noi, de preferințele și culorile politice pe care le avem fiecare.
Nu este nimic rău în a considera că unii merită să primească votul nostru și alții nu, problema este că indiferent de alegerile noastre, întotdeauna rămânem noi victimele fără putere, care sunt atacate de un persecutor și au nevoie să fie salvate. Astfel, oricine ar învinge în alegeri, avem impresia că puterea și controlul este la ei, la cei care au fost aleși, de noi sau de alți oameni, deci vom avea tendința să elogiem sau să dăm vina tot pe ei, fără să ne luăm puterea pe deplin, asupra acelor zone ale vieții noastre, unde lucrurile chiar depind DOAR de noi.
Pentru că NIMENI nu este RESPONSABIL de ora la care te trezești dimineața, nici cei de dreapta, nici cei de stânga și nici măcar cei de centru.
Pentru că absolut NIMENI nu va alege ce vei face TU în fiecare zi și care vor fi deciziile tale pentru ce atitudine adopți anume TU.
Pentru că NICI UN OM SAU PARTID POLITIC nu va putea rezolva conflictele tale interioare, oricât de multă putere nu le-ai oferi TU, prin votul TĂU.
Pentru că NIMENI nu va merge în locul tău la muncă, fie că este una care îți aduce satisfacții sau una pe care o urăști, fie că ești angajat sau că ai angajați, fie că depinzi de un șef, de clienți, de… vremea de afară. La fel cum NIMENI nu va hotărî dacă rămâi sau nu la acest loc de muncă, deși crezi tu că ai face mult mai multe dacă ai trăi în altă parte, în alte condiții…
Pentru că, dacă rămâi VICTIMĂ, întotdeauna, dar crede-mă absolut întotdeauna, se va găsi un AGRESOR și desigur vei căuta și găsi un SALVATOR care să te scoată din ghearele primului.
Acum ce să facem, să nu votăm?
Ba nu, este și asta o asumare a responsabilității asupra a ceea ce ni se întâmplă, doar că, după ce votăm, oricare ar fi rezultatul să venim acasă și să ne continuăm misiunea, oricare ar fi ea, oricum nimeni nu ne poate face treaba, în locul nostru.
Asta înseamnă să ne luăm puterea înapoi, să vedem ce anume putem face și să acționăm, conștient și asumat. A da vina pe altcineva, a idealiza, a ne dezamăgi, nu ne ajută decât să evităm propria responsabilitate asupra vieții noastre, iar asta nu ne ajută decât la a sta pe loc. Oare asta vrem?
Dar tu, îți asumi propria putere?