Este luna cadourilor…
Luna dorințelor…
Dar și, din păcate sau poate nu, luna dezamăgirilor…
Așteptări pentru un an mai bun, așteptări de noi începuturi care ne vor ajuta să ne schimbăm, pe noi, viața, contextul în care trăim.
Dar oare de ce nu funcționează chiar atât de ușor, oare de ce schimbarea ține doar 3 zile, sau poate, câteva săptămâni?
Oare ceea ce scriem în planificarea de la începutul anului, este ceea ce ne dorim cu adevărat?
Voi încerca să răspund la aceste întrebări, din alt punct de vedere, cel al creierului nostru emoțional, al experiențelor din trecut și al… traumelor.
Să începem cu începutul, ce ne dorim noi de fapt?
Dorințele nu sunt nici pe departe raționale, de aceea sunt dorințe, decizia de a dori sau a nu dori ceva este un rezultat al atitudinii noastre emoționale asupra unui lucru – este bun sau nu, pentru noi. Doar că, apare un paradox, un lucru poate fi bun la suprafață dar din experiența noastră, știm că acesta ne poate aduce suferință, iar noi cu siguranță nu o dorim.
De exemplu ne dorim familie.
Dar APROAPE TOATE experiențele noastre legate de familie au fost dureroase. Am crescut într-o familie în care apropierea și conexiunea erau amestecate cu durerea. Am auzit-o pe mama care spunea că este nefericită cu ACEST BĂRBAT și că dacă nu era măritată pleca să-și caute fericirea sau nu permitea să fie umilită, sau câștiga banii proprii și nu mai depindea de el financiar, sau muncea mai puțin și își dedica mai mult timp și spațiu ei însăși.
Am văzut cum ÎN FAMILIE s-au distrus multe vise, aspirații, a existat enorm de multă vinovăție, rușine, suferință, lacrimi.
Am văzut și lucruri frumoase, dar am învățat că acestea sunt mici premii pentru răbdarea de fier de care dau dovadă membrii și că, aceste premii vin doar în momentul în care nu mai poți și vrei să evadezi. Deci sunt condiții și condiții pentru clipele de siguranță și căldură…
Sau, de exemplu ne dorim bani/succes pe plan profesional.
Dar… am văzut oameni care aveau mai mulți bani cu prețul încordării, al muncii grele și parcă fără sfârșit, al relațiilor tot mai dificile și al multor altor sacrificii. Poate am auzit, fiind copii, despre persoane care au furat pentru a avea mai mulți bani decât ceilalți, poate am avut amici care ne evitau când aveau ceva în plus și ne-am imaginat că oamenii devin răi și egoiști când au mai mult.
Ne dorim un lucru pentru că avem impresia că acesta ne va face fericiți și totodată știm din experiență că acesta ne aduce suferință.
Iar subconștientul nostru nu gândește la fel ca partea rațională, ea are cu totul alte strategii.
Partea emoțională va pune FRÂNĂ de fiecare dată când raționalul va vrea să accelereze spre dorințe, dacă va asocia direcția cu experiențe dureroase.
Iar deciziile (TOATE) sunt luate pe baza experienței din trecut, de partea emoțională, chiar dacă rațional știm cu totul altceva.
Dorințele se îndeplinesc, doar că nu întotdeauna cele conștiente și logice.
Ce putem face pentru a ne apropia de noi înșine și a împăca dorințele proprii?
De ce am nevoie acum de fapt?
Este prima întrebare pe care ne-o putem adresa, atunci când ne dorim ceva foarte mult.
Poate fi vorba despre căldură și protecție, spre care am tânjit toată viața și o căutăm în partener/ă, când de fapt este despre o stare din interior, care poate fi și atunci când suntem singuri/e, sau poate lipsi, alături de cel mai drag om de pe planetă.
Poate fi despre siguranța zilei de mâine, de care nu am avut parte pentru că părinții au fost mereu îngrijorați și ne-au și speriat, fără să vrea și fără să-și dea seama, că murim de foame. Căutăm această siguranță în salariul mai mare, într-o afacere de succes, în oamenii de alături de care tindem să depindem și pe care vrem să ne sprijinim, dar cât nu ne dorim, nu vom SIMȚI siguranța în aceste lucruri, chiar dacă le obținem. Asta pentru că în interiorul nostru continuă să tremure și să scâncească înăbușit copilul nesigur, iar până nu-l vom liniști, nici o creștere spectaculoasă de venituri nu ne va aduce liniștea.
Poate avem nevoie să ne simțim doriți și acceptați și vom încerca din răsputeri să devenim cei mai buni în domeniu, cei mai buni părinți, cei mai frumoși, cei mai interesanți… totuși vom constata că nici una din aceste culmi nu anulează golul din interior, nu-l umple…
Când privim mai bine, fiecare dorință are 2 surse, în spatele cărora stă o singură nevoie…
1. Să evite o durere pe care am experimentat-o cândva, atunci când nevoia nu a fost satisfăcută (să nu mai simt NICIODATĂ asta);
2. Să ne apropie de satisfacția acelui lucru împlinit.
Până nu vom CONȘTIENTIZA necesitatea din spate, degeaba mă voi „disciplina” în fiecare dimineață să mă scol ca să fac (iar și iar…) lucrurile pe care cred că „trebuie” să le fac.
Iar dorința poate fi despre cu totul altceva, decât ceea ce ne cer statisticile și marketologii.
La un moment dat cineva îmi spunea că se teme foarte tare să înceapă o afacere cu soțul, deși ambii doresc asta de ceva timp. Când am explorat un pic, s-a dovedit că a avut experiențe în familie și ea și soțul, în care au fost afaceri mici care au eșuat și au rezultat cu datorii, iar unul din membri a fost nevoit să plece în străinătate după asta. Pe lângă această experiență, doamna era sigură că dacă unul dintre soți pleacă, familia se destramă… Oare este posibil să nu-ți fie frică să începi o afacere, când emoțional, știi că te așteaptă asta?
Dorințele noastre țin și de faptul că odată ce nu am avut succes la un moment dat, psihicul nostru va căuta cu tot dinadinsul să repete experiența până va duce la bun sfârșit ceea ce a fost început. Lecțiile despre care se vorbește peste tot, că ne învață viața, despre acest fenomen sunt. Doar că pentru a duce la final ceea ce planificăm, este necesar să începem din altă stare, decât cea de disperare că nu am avut succes prima dată, ceea ce este mai dificil.
Cum pot să îmi satisfac nevoia, diferit?
Dacă avem impresia că există doar o cale care ne-ar satisface, este o capcană acolo, dacă există doar un om/țară/poziție/premiu/job/cifră în cont, care ne-ar putea aduce fericirea, ceva este putred la mijloc. Pentru că starea interioară nu se va schimba, chiar dacă am „ochit” atât de atent contextul în care vom primi ceea ce căutăm, fie asta siguranță, dragoste, apreciere, acceptare, armonie interioară…
Deci ar fi bine să căutăm o altă cale, iar dacă găsim o modalitate de a ne schimba starea mai întâi, vom fi mult mai aproape de… orice dorință, pentru că aceasta nu va mai conta atât de mult.
Dar tu, ce-ți dorești în noul an?