Poate va părea dură dar voi spune asta:
Nu ne este dor de o persoană sau de un loc, de un gust sau de un miros, ne este dor de starea pe care ne-o creează.
Știți care este riscul?
Să nu ne mai creeze această stare peste un timp, să fie întotdeauna nevoie de mai mult, de mai aproape… sau să reușim să prindem doar foarte puțin din stare, la fel ca drogurile.
Poate să ne fie dor de oameni/lucruri care ne-au creat o stare proastă?
Din păcate da, mai ales dacă starea este amestecată, neclară, tulbure…
Pentru că este ceva acolo care nu înțelegem, care se cere a fi clarificat.
Dar și pentru că, de fiecare dată ne întâlnim cu partea neputincioasă din noi (nu reușim să dezlegăm misterul) și asta ne trage spre acel ceva/cineva, ca un magnet.
Cu cât mai ciudat ne simțim, cu atât vom simți nevoia să pătrundem misterul.
Mai poate fi un motiv în dorul de starea mai puțin bună, este vorba despre siguranța care ne-o dă cunoscutul, deși este neplăcut.
Nu ne prea aventurăm în necunoscut, chiar dacă doare ceea ce este. Vechiul pare atât de reconfortant și mângâietor.
Încă un moment interesant pe care l-am observat este despre dorul de noi la o anumită etapă.
Dorim să slăbim sau să scăpăm de riduri/fire albe, ca să ne transpunem cu 10-20 de ani în urmă. Avem impresia că sala ne va ajuta să ne simțim la fel ca atunci, dar sunt puține șanse. Asta pentru că avem anumite idei despre vârsta noastră, orice am face, starea nu se schimbă o dată cu despărțirea de grăsime sau riduri.
Ne este dor de ușurimea și naivitatea noastră de atunci, de lipsa de responsabilitate mai degrabă, deci de o stare interioară.
Data următoare când vi se face dor de ceva, fie că vă leagă amintiri plăcute sau mai puțin plăcute, întrebați-vă care este starea pe care v-o creează.
Gândiți-vă dacă nu cumva în prezent nu prea ați avut acea stare, oricare ar fi ea.
Gândiți-vă și la ce anume vă făcea să vă simțiți astfel și de ce anume aveți nevoie de asta acum, anume acum.
Sunt sigură că dorul ascunde mai mult decât amintiri și nu apare întâmplător în anumite momente.
El ne poate spune despre nevoi de acum, din prezent.
El ne poate ajuta să căutăm soluții noi, valabile acum, pentru a ajunge la o stare dorită.
Iar dacă nostalgia ne face să ne îndreptăm prea mult în trecut, ar fi bine să ne întrebăm: „ce se întâmplă acum atât de neplăcut/dureros, că nu reușesc să mă întâlnesc cu asta?”
Uneori imaginea despre ceva din trecut, este idealizată, pare atât de dulce și colorată, de parcă ar vrea să ne legene și să ne liniștească, să ne apere de prezent. Dar dacă o privim mai aproape (a se citi – din alt punct de vedere), trecutul nu era prea diferit de ce se întâmplă acum, prezentul s-a născut din trecut, deci sămânța deja era acolo. Dar dacă atunci nu erau anumite probleme și dificultăți, nu înseamnă că ele lipseau cu desăvârșire. Aici mă refer în special la persoane care s-au despărțit și acum au impresia că a fost lapte și miere, sau au plecat din țară, sau și-au schimbat jobul și le este dor. Dar oare am pleca noi din rai? Sau am plecat sperând să luăm cu noi doar starea de bine interior, dar le-am luat cu noi pe toate?
Reveniți la întrebări:
De ce parte anume îmi este dor în acel ceva?
Ce stare îmi crea?
De ce am nevoie de această stare acum?
Cum pot să mi-o creez, în aceste condiții?
Să vă fie cu folos!