„Inspirația va veni, dar trebuie să ne găsească muncind” (Pablo Picasso)
În generațiile născute până în 2000, era cumva mai obișnuit să încurajăm în educație răbdarea și perseverența, pentru a ajunge la rezultatele dorite. Mă întristează când înțeleg că succesul, este perceput de mulți ca fiind „câștigat” mai degrabă prin eforturile părinților, prin talent înnăscut, prin locul în care alegi să trăiești, decât prin efort susținut în timp și… răbdare.
Nu mai este un cuvânt la modă în educație.
Dorim totul imediat, fără prea mult efort, pentru că merităm pur și simplu, pentru că ni se cuvine.
Cineva spunea că nerăbdarea este dorința de a avea rezultatul înainte să fi învățat lecția.
Pare atât de simplu și firesc să-i privim pe unii oameni care practică o activitate cu măiestrie, avem impresia că s-au născut așa, talentați și plini de abilități, că au dat roade fără să fi crescut și înflorit mai întâi, fără să fi avut răbdare.
Succesul are și el etapele lui importante.
Există primăveri, atunci când totul pare ușor și plin de entuziasm, când soarele pare să fie cel mai bun prieten, când semănăm idei și avem impresia că roadele ne vor mulțumi pentru toată viața.
Există verile care, deși toride, mai păstrează din avânt și din inspirație, dar deja devine mai dificil să ne menținem starea.
Există toamne… iar primele pot veni fără roade prea mari dacă am ales o cultură care dă roade abia al doilea an sau chiar un pom, iar primăvara nu eram conștienți de acest aspect.
și… Există ierni care ne pun la încercare răbdarea și încrederea în ceea ce am plantat. Aici este important să continuăm munca, cu răbdare și perseverență, să ne odihnim poate, dar să nu renunțăm.
Pot apărea mai multe tipuri de probleme:
Credem că „avântul” foarte mare al primăverii poate încălca legile timpului și ne poate asigura roade rapide și mai ales, durabile;
Lăsăm prea repede în paragină un sol cu niște semințe, care puteau fi foarte bune, pentru că nu ne iese imediat ce am fi vrut;
Nu suntem pur și simplu conștienți de faptul că lucrurile mărețe pot dura… chiar și câteva decenii (de exemplu a deveni un specialist cu adevărat bun, a face schimbări în sistem…);
Ne dezamăgim de noi înșine, atunci când descoperim că nu suntem chiar atât de speciali încât să reușim fără a avea răbdare și… ne oprim din dezvoltare.
Răbdarea aici nu ar fi despre a aștepta pur și simplu, cu speranța că lucrurile se vor schimba de la sine, este despre a face tot ce putem acum și a avea încredere că, peste ceva timp, rezultatele vor veni. Uneori poate fi necesar să facem iar și iar anumiți pași, fără a avea un rezultat.
De ce nu avem răbdare?
Pentru că nu avem garanția că ne iese. Dacă nu sunt sigur/ă că efortul va avea un sens, de ce să-l mai depun? Dacă nu știu care anume va fi rezultatul, de ce să mai semăn?
Dar oare poate rămâne fără nici o urmare un efort deliberat, perseverența și răbdarea?
Sigur că nu, cel puțin ne-am dezvoltat pe noi înșine, am devenit mai buni, mai abili, mai maturi. Iar dacă ne-a reușit să rămânem inspirați, mulțumirea de munca în sine va veni și ea.
Mi-ar plăcea să reușim să ne amânăm gratificarea, să avem răbdare în loc să ne facem toate plăcerile imediat.
Sunt atât de multe servicii care încurajează plăcerea la distanță de un clic, la distanță de un credit, de parcă societatea ar încuraja să fim nerăbdători, să vrem toate dintr-o dată.
„Odihnește-te acum, plătește la toamnă!” pare să fie sloganul universal pentru încurajarea gratificării imediate, sloganul nerăbdării și a tendinței de a ne focusa pe viitorul imediat și la îndemână, în locul viziunii pe termen lung.
Ce bine ar fi să ne păstrăm răbdarea sau… să ne-o dezvoltăm, dacă nu am avut „norocul” să avem părinți care ar fi avut-o dar și încurajat-o.
Cum se dezvoltă? Simplu de scris, mai dificil pentru cei care nu au răbdare să aplice, pentru că este despre a practica și a persevera, ca pentru oricare altă abilitate.
Iată pașii:
1. Este necesar să amânăm ceea ce ne dorim dar nu este neapărat necesar (să ne defocusăm de pe obiectul dorit);
2. Între timp să ne concentrăm pe alte procese (deci iar este vorba despre funcția executivă a atenție, esențială în cadrul răbdării);
3. Să ne focusăm pe rezultatul îndepărtat (de exemplu dacă vrem ceva dulce, iar rezultatul îndepărtat este o sănătate mai bună sau vrem să adunăm bani pentru ceva important, rezultatul va fi acel ceva);
4. Să observăm tentațiile și să le acceptăm ca fiind normale, totuși să nu renunțăm la încercări.
5. Să repetăm pașii 1-4, iar și iar, atât timp cât este necesar, dar urmărind și semnele despre corectitudinea direcției și ajustând.
Vom începe cu lucruri mărunte, care ne determină alegerile zilnice, în ceea ce presupune lipsa răbdării și, cu răbdare vom reuși din ce în ce mai bine.
Răbdarea este o abilitate foarte importantă dacă dorim cu adevărat rezultate importante, care vor dura. Aici mă refer la rezultate de devenire. A avea multe like-uri la o postare poate fi un obiectiv care îți va ajuta să te simți important, pentru moment, dar învățarea unei abilități complicate (cum ar fi scrisul unei cărți, învățarea unei profesii, unei limbi străine, învățarea să comunicăm mai bine…), poate să te formeze ca și personalitate, să te șlefuiască, să te crească.
Și apoi, câtă valoare va avea un lucru obținut ușor?
Dar dacă ai muncit mult, chiar și fără a primi aprecierea maximă, cât va valora abilitatea dobândită?
Felicitări!
Cei care au ajuns aici, au dat dovadă de multă răbdare, coordonare a atenției, ignorarea altor stimuli perturbatori, ceea ce, în condițiile de azi este chiar dificil.
Să vă fie cu folos și… aveți răbdare, în final pur și simplu va trebui să reușiți!