Nu întotdeauna când oamenii cer ajutor, vor cu adevărat să fie ajutați.
Este ca și cum ar sta într-o groapă, ar descrie trecătorilor care se opresc, cât de greu este acolo, dar fără a vrea să iasă.
Poate le este frică, poate nu știu nimic altceva decât ce este aici și deși le-a fost descris de multe ori, au impresia că nu s-ar descurca.
Poate pur și simplu nu au așa scop, să iasă, ci să găsească pe cineva care să fie cu ei, acolo jos.
Pur și simplu au învățat, în timp, că cererea de ajutor funcționează cel mai bine pentru a primi atenție.
Ce putem face, dacă descoperim că ni se cere de fapt altceva decât ajutor?
1. Să fim atenți la semnalele care ne spun dacă persoana depunde sau nu efort și dacă progresează, măcar puțin.
2. Să ne gândim de ce este atât de important pentru noi să-l scoatem din groapă.
3. Să ne întrebăm de ce anume are nevoie persoana.
4. Să exprimăm clar despre ce observăm că se întâmplă.
5. Să hotărâm dacă vrem să acoperim nevoia insațiabilă din spatele comportamentului.
Noi toți avem asemenea momente, când ne aflăm în groapă și scopul este altul decât de a ieși, pur și simplu unii au făcut din asta un ritual permanent.
Ce bine ar fi să fim cât mai conștienți de nevoile noastre și de stările noastre.
Să putem spune: vreau să mă plâng acum, nu am nevoie de sfaturi, doar vreau să fiu ascultat/ă!
Sau, ca răspuns, în momente când ni se cere altceva decât se aude în cuvinte: „vrei sau nu să schimbi ceva? îmi ceri să te ajut sau vrei pur și simplu atenție?”
De cele mai multe ori, oamenii apelează la astfel de cereri indirecte pentru că nu văd cum ar putea să primească atenție și milă atunci când s-ar simți bine, au impresia că dacă ar fi bine, nimeni nu ar mai avea nevoie de ei, sau ar fi folosiți doar. Poate este pentru că au primit atenție doar când se simțeau rău în copilărie, sau doar atunci au fost „slăbite” cerințele exagerate.
Acestor oameni nu le este ușor, ei nu reușesc să-și simtă coloana vertebrală în interior și caută mereu un sprijin în afară, iar când cei pe care s-au bazat (și-au imaginat că vor reprezenta, măcar și temporar o cârjă bună) nu mai vor să joace acel rol, sunt profund dezamăgiți.
Cum îi putem ajuta?
Prin a fi conștienți de cum ne simțim și de ce rămâne important să-i salvăm. Prin a le exprima clar cum ne simțim când ne invită în acest joc.
Prin a le arăta iar și iar puterea lor interioară, folosind diverse metode.
Și nu în ultimul rând, prin a ne aminti iar și iar:
Când oamenii cer ajutor, nu întotdeauna VOR să fie ajutați.