Foarte des văd pe rețele afirmații (citate…) care au ca sens dezamăgirea noastră atunci când după ce am fost „alături la greu” de cineva, acesta nu ne ajută. V-ați gândit vreodată de ce anume alegem să fim alături (să susținem, ajutăm, încurajăm, acoperim…) de cineva? Oare de fiecare dată motivul este pură prietenie/afecțiune din partea noastră?
Eu zic că nu, deși, aveți dreptul să ziceți că afirmând asta vă părăsesc și eu… la greu
Contractele ascunse, ce sunt? De ce ar trebui să fim atenți atunci când alte persoane (mai ales apropiate) au cu noi contracte ascunse sau când noi înșine, fără să ne dăm seama încheiem asemenea contracte?
Între prieteni:
- Eu merg cu tine de câte ori ai tu nevoie (la sală, ies cu tine în oraș de câte ori ai nevoie să nu te simți singur/ă) ca să știu că tu îmi împrumuți bani la nevoie. Niciodată nu vorbim despre asta deschis, niciodată nu spunem lucrurilor pe nume, dar pare un fel de înțelegere. Tu, probabil uneori mi-ai refuza împrumutul dar ai la rândul tău un contract cu mine – vrei să știi că oricând vei avea pe cineva care să fie acolo, altfel „te pierzi”…
- Ascund, față de soțul tău, adevărul despre flirturile tale când ieșim împreună pentru că și tu știi anumite secrete din trecutul meu, pe care tare nu aș vrea să le afle actualul iubit. M-ai rugat să ascund? – nu, nu vorbim despre secrete și mici „imperfecțiuni”, le acceptăm reciproc, avem un contract, chiar dacă ascuns…
- Facem împreună lucruri care sigur nu-mi aduc satisfacție (un sport care nu-mi place, discuții cu alți prieteni de-ai tăi pe care nu-i agreez, mergem în cafenele care pur și simplu îmi provoacă dezgust), pentru că vreau să mă accepți și pe mine când stau singură de sărbători, în gașca/familia ta. Nu vorbim desigur despre asta, dacă există avantaje de ambele părți, de ce să mai spun ce mă deranjează?
În cuplu:
- Nu vorbesc niciodată despre performanțele nu tocmai bune în sex ale partenerului, ca să nu-mi amintească/reproșeze despre colăceii adunați în jurul taliei. Dacă ne certăm în schimb, îi voi spune despre insatisfacția mea (și voi exagera desigur) iar el, neapărat îmi va reaminti că de fapt colăceii sunt de vină că nu mai este atât de atras ca înainte.
- Duc gunoiul ca să am un as în mânecă atunci când mă aștept ca ea să se scoale dimineața înaintea mea și să pregătească dejunul (cred că este un schimb corect)
- Aduc bani în casă ca pur și simplu să înceteze să se mai plângă atât/ca să fie recunoscătoare/ca să depună și ea maxim efort în casă…
- Fac mâncare pentru ca să-mi fie trecută cu vederea gelozia și cicăleala.
Exemplele pot să continue la nesfârșit, contracte ascunse există aproape în toate relațiile.
De ce sunt dăunătoare relațiilor?
1. Distorsionează comunicarea și mesajele transmise reciproc;
2. Scad posibilitatea de a ne conecta cu adevărat;
3. Duc de cele mai multe ori la neînțelegeri (eu am crezut că îți face plăcere să faci cu mine X, deci nu credeam că sunt dator/datoare cu vreun efort);
4. Nu ne dau șansa de a cunoaște cu adevărat pe celălalt/de a fi noi înșine sinceri și deschiși/de a ne lăsa cunoscuți și acceptați;
5. Duc la dezamăgire atunci când celălalt nu-și face partea lui de contract (partea pe care o aștept dar nu am comunicat-o);
6. Nu avem voie să spunem Nu, sau să ne răzgândim, suntem prinși (de fapt noi nu ne permitem pentru că știm că vom avea de pierdut altceva);
7. Nu ne lasă să arătăm sau să primim afecțiune și grijă pur și simplu, va fi întotdeauna o bănuială că ar fi o înțelegere ascunsă la mijloc din partea celui care primește;
Cu siguranță sunt și anumite beneficii, dacă nu ar fi, nu am păstra acest obicei nesănătos, dar oare atunci când vrem să evoluăm în relațiile noastre și noi ca oameni, se merită să ne oprim la acele beneficii imediate?
Ce-i de făcut?
· În primul rând să descoperim cât mai multe contracte ascunse inițiate de noi, sau în care ne-am implicat cu ușurință pentru că am văzut beneficiile noastre;
· Să ne întrebăm dacă fiecare dintre cele descoperite merită să fie menținut;
· Să facem tot ce ne stă în puteri ca să fim sinceri și direcți când ni se cere ceva, chiar dacă vom alege să acceptăm, cel puțin să fie știut că este un efort;
· Când cerem ceva, să observăm în interior dacă avem frica de a fi respinsă cererea și ce gânduri/emoții/acțiuni avem, asta pentru că de obicei în acest disconfort este ascuns răspunsul la întrebarea „pentru ce închei aceste contracte?”. Dacă nu ar fi un disconfort atât de neplăcut, uneori abia conștientizat totuși existent în riscul de a fi refuzat, nu am recurge la atât de multe șiretlicuri.
· Să urmărim dacă avem conflicte, ce adevăruri nu se spun cu voce, care sunt lucrurile despre care se tace din ambele părți, asta ne va da foarte multă claritate și de multe ori și mai multă liniște în privința conflictului.
Sunt multe alte lucruri care se pot face pentru a ne dezvolta o comunicare și conexiune mai bună în toate relațiile noastre, am vrut cel puțin să vă provoc. Asta pentru ca o dată sesizate, aceste modalități de comunicare indirectă, să fie din ce în ce mai ușor să le evităm, alegând să comunicăm deschis și sincer.
Nu avem cum să acceptăm oamenii dacă nu le cunoaștem esența, nu avem cum să fim acceptați și iubiți dacă alegem să transmitem altceva decât suntem cu adevărat.
Dacă nu sunteți de acord, aveți obiecții, sau aveți completări, vă rog să le scrieți în comentarii!
Să vă fie cu folos!