Totul este diferit decât ceea ce pare.
Am ascultat zilele trecute un interviu cu Teordora Mețiu și în mintea mea a apărut o discuție întreagă (desigur monolog) referitor la iubirea de sine.
Ea spunea că ne prea agățăm de acest subiect și, ar fi bine să iubim și pe ceilalți și să vorbim și despre asta.
Desigur ceea ce a spus putea să fie argumentat de ambele părți, de ce să ne iubim și mai ales CE înseamnă cu adevărat această iubire de sine. Ea are dreptate cu siguranță dar sigur nu fiecare ar înțelege despre ce este vorba și de putem aplica în acest caz.
Atunci când vorbim iubire de sine pare că asta ar fi despre:
Să-mi cumpăr orice și să merg la tot felul de proceduri de îngrijire, indiferent dacă mi-am plătit sau nu facturile pentru că eu merit…
Să-mi iau liber ca să evit o perioadă tensionată la job în loc să mă confrunt cu proprii monștri și să observ că apare evitarea în interior.
Să am pretenții și să cer ceea ce tu ai dreptul să nu-mi oferi, ca apoi să te acuz că nu mi-ai dat.
Să-mi setez granițele dar să nu țin cont deloc de ale tale și să ți le încalc cu grosolănie.
Și urmează multe altele de genul.
Dar iubirea de sine nu este despre asta, iar dacă unii o percep așa, Teodora are mare dreptate.
Dar, atenție mare căci dacă nu știm ce înseamnă cu adevărat iubirea de celălalt, ceea ce spune Teodora să facem ne va duce într-o altă extremă care e la fel de periculoasă.
Dacă eu merg spre celălalt, în câmpul lui și în spațiul lui ca să-l iubesc îl voi sufoca, îi voi trăi viața și nu îi voi da dreptul să nu mă iubească la rândul lui, ceea ce este grav, foarte grav.
Nu este iubire.
Este agresiune.
Chiar dacă nu pare, la nivel energetic, iubirea asta când nu suntem suficient de maturi și deci echilibrați în interiorul nostru, este agresiune.
Pentru că nu dăm alegerea celuilalt pentru a fi acolo ci suntem acolo, direct peste om, trăind-ui viața și crezând că îi facem un mare bine și că este necesar să ne fie recunoscător.
Iar el ce face?
Ahhhh, ne respinge, cum îndrăznește?
Asta pentru că l-am tot agresa dacă nu ar face-o și, de fapt o vom face și după ce ne-a respins, cu pretenția că acum avem și mai multe drepturi asupra omului, că doar a fost rău cu noi și acum ne este dator…
Ce este totuși iubirea de celălalt?
Adevărată, necondiționată?
Azi ar fi prea lung articolul și chiar nu vreau să dureze o veșnicie.
Dar pentru că joi este încă în spațiul dintre 14-24, voi reveni cu o completare.
Până atunci ai la ce medita, sunt sigură.
Cu drag de oameni, Vera Budan