Vorbeam ieri cu o persoană tare dragă mie despre îndoială, despre gândurile care aduc îndoiala și despre cât de repede putem renunța la ideile noastre și deci, la noi înșine.
Ea îmi spunea despre o carte pe care ar vrea să o scrie dar… mintea îi spune că nu are sens pentru că, niciodată nu o va putea vinde și munca nu își va avea rostul.
Îmi spunea despre alte proiecte ale ei care au încântat-o dar care nu au avut un rezultat dorit, adică nu i-au adus și bani.
Imaginează-ți că ideile tale care au și o formă clară cât de cât, ar fi ovulele care vin periodic pentru a fi fecundate cu energie creatoare și pentru a își face din ce în ce mai mult loc în câmpul tău, ca după asta să se nască.
Nu toate ideile au condiții necesare ca să se și nască, dar unele dintre ele chiar sunt potrivite.
Aceste idei, chiar dacă e posibil să fie respinse de societate, de apropiați, îți sunt date ca să te provoace să evoluezi.
Te vor chinui, îți vor crea tot felul de stări, de frici, de nesomn și multe altele dar vor face asta ca să te pregătească pentru ceea ce urmează să fii, pentru noul tu.
Acum gândește-te la proiectele tale pe care nu le-ai adus la lumină pentru că… nimeni nu avea nevoie de ele.
Vezi aceste proiecte creative ca pe niște copii care… nu s-au născut, s-au oprit în dezvoltare…
Ce îți transmiți ție, prin aceste acțiuni față de începuturile în care te implici?
Că vei aduce idei pe lume doar dacă vor fi bine primite?
Că procesul prin care treci tu, ca să aduci o idee la lumină, nu este important și valoros, decât dacă este recunoscut?
Că ești gata să te trădezi, dacă rezultatul nu poate fi măsurat în bani?
Și dacă rezultatul e mult mai profund decât banii?
Dacă acei câțiva oameni care îți vor citi cartea sau orice creezi tu, vor fi profund atinși de mesaj și măcar unul dintre ei va face o schimbare?
Dacă pur și simplu există mulți îngeri care așteaptă ca tu să naști ideea ta ca să o aduci în lume pur și simplu și asta este misiunea lor cea mai mare acum?
Dacă misiunea ta este transformarea prin care treci când, orice-ar fi, continui să faci ceea ce ai de făcut, indiferent cât de văzut sau nevăzut este?
Ce cred eu este că, dacă a venit și ideea și energia pentru ca această idee să apară pe lume, nu este deloc întâmplător.
Poate să nu fie despre miile de oameni atinși de rezultat.
Dar eu cred că energia care rămâne în câmp după ce o idee a fost adusă la lumină, este mult mai luminoasă decât energia care rămâne în câmp dacă idele mor pe undeva pe la mijloc, pentru că… „care ar fi sensul dacă nu se vinde?”
Dar tu, ce crezi la acest capitol?