De multe ori mă gândeam la diferenţa dintre a-ţi asuma o misiune şi a trăi pur şi simplu pe acest pământ, ca un copil fără griji, scriam chiar într-un articol de mai demult cât de greu este pentru cei care îşi asumă responsabilitatea de a fi lideri.
Azi nu mă voi limita la liderii cu care sunteţi obişnuiţi – antreprenorii, ci la toţi oamenii care sunt „aleşi” de către Univers să fie lideri pentru că au un anumit talent.
A-ţi descoperi talentul este şi frumos şi greu totodată.
Este ca şi cum, atunci când eram copii, dar destul de măricei ca să citim şi să facem câte ceva, găseam câte o listă lăsată exact lângă pat sau pe masă cu lucrurile „de făcut”, când ne trezeam și mamele erau deja plecate la serviciu. Ne încercau atunci sentimente contradictorii, pe de o parte – doream să fim acceptaţi şi iubiţi, iar pe de altă parte – ni se părea că sunt prea multe sarcini în listă şi se aşteaptă să facem toate sarcinile ca să ne accepte şi să ne iubească, ceea ce ar fi foarte dificil.
Pe de o parte – doream să fericim părintele care ne-a lăsat lista, iar pe de altă parte – ar fi trebuit să renunţăm la confortul nostru propriu pentru asta, ceea ce nu ni se părea corect.
Şi era încă ceva important – ni se părea incorect poate că lista s-a făcut fără noi, deşi asta însemna mai puţin efort mintal pentru a inventa ce este de făcut, provoca în noi împotrivire, părea că aş face multe azi dacă ar fi fost o alegere proprie, ce anume va fi făcut.
E la fel atunci când, devenind destul de măricel ca să „poţi citi chemările inimii”, descoperi un talent pe care natura ţi l-a lăsat şi a plecat undeva.
Este frumos dar şi lipsit de confort, este plin de entuziasm dar necesită responsabilitate asumată, este o oportunitate dar şi un „blestem” pentru că nu ai unde să te ascunzi, nu a i cum să negi că ai găsit asta în tine, nu ai cum să închizi ochii.
Majoritatea dintre noi, atunci când urmărim oameni „mari” oameni ce-şi realizează listele lăsate de natură, avem tendinţa să gândim că acestora le este foarte uşor şi mai ales că sunt foarte norocoşi că au găsit ce le aduce împlinire. Da, aşa este, le aduce împlinire dar este şi o povară, se bucură dar şi le impune o mare responsabilitate care uneori este „greu de dus”.
Poate ceilalţi nu-şi recunosc talentul pentru că simt partea neplăcută a ceea ce se ascunde după el –responsabilitatea şi le este mai „călduţ” fără ea…
Când ai învăţat să citeşti vei putea citi şi veştile bune şi cele rele…
Probabil toți au o listă, dar mai puțini învață să o citească tocmai pentru că intuiesc că nu neapărat vor fi doar lucruri care par mărețe și extraordinare.
Tu ce ai găsit ca fiind misiunea ta?
Ești împăcat cu ea?
ALEGI să o urmezi sau nu ți se pare prea distractivă această cale?