„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să ne punem în starea de a le face.”
Constantin Brâncuși
De multe ori am avut dorința de a schimba ceva în viața mea. Analizam ce aș dori, îmi setam scopuri pentru a obține ceea ce doresc, alegeam obiceiurile potrivite acelor scopuri. Uneori reușeam, dar, de cele mai multe ori nu am dus până la capăt lucrurile setate astfel, chiar dacă unii vor spune că am finalizat multe lucruri…
De curând am înțeles sensul citatului lui Constantin Brâncuși, îl înțelegeam și îmi plăcea, dar nu destul de profund. Credeam că este vorba despre starea potrivită, pe care o trăim de obicei când vrem să facem ceva, dar acum cred că este vorba despre mai mult de atât.
Există multe reguli ce țin de comportament, ce este de dorit și acceptat și ce nu este încurajat de societate, cum ar trebui să ne comportăm unul cu altul și cu obiectele din jurul nostru. Foarte multă informație peste tot despre o conștiință ecologică, care nu este doar despre natură, ci în general despre legătura dintre ce facem/nu facem și consecințe sau efecte, inclusiv pe termen lung.
Dar starea din care este potrivit să acționăm în anumite sensuri nu este înțelegerea logică a lucrurilor, nu este o analiză a ceea ce este. Este mai mult, este schimbarea profundă interioară. Degeaba încerc să nu mănânc anumite alimente dacă nu am conștientizat profund efectele. Degeaba am învățat să fiu asertiv dacă în profunzime nu mă respect pe mine și respectiv oamenii în general. Degeaba mă chinui să mă trezesc la 6, dacă nu am simțit nici o diferență decât că mi-e somn toată ziua. Dacă fac în exterior anumite lucruri care nu reprezintă legătura cu o parte profundă a mea, nu voi reuși să merg prea departe decât în rare cazuri. Este ca și cum am uda o sămânță secată din interior, goală. Vom reuși doar dacă acea sămânță mai are măcar o parte cât de mică de viață, deși amorțită.
După mine acum, a te pune în starea de a face ceva este despre a te conecta cu acea parte din tine care acționează, care face totul ușor. Care este prezentă în interior și de acolo ne mișcă, mintea și corpul.
Nu are sens să ne forțăm să facem ceva atâta timp cât asta nu unește interiorul cu exteriorul, atâta timp cât este superficial, atâta timp cât nu am înțeles în profunzime pentru ce.
Dacă ne întoarcem la exemplul cu sămânța, putem să pregătim totul ca să germineze, totuși sunt forțe interioare care o vor determina la creștere, în timpul potrivit. Aceasta va pătrunde și prin asfalt, dacă acesta va fi în calea luminii, iar asta pentru plantă nu este dificil, ci firesc și natural.
Ceea ce vă sugerez ar fi să căutați sămânța din interiorul dorinței de a acționa, să găsiți forțele care o împing spre creștere, restul va fi foarte ușor, natural și firesc.