Știți voi oare că de fiecare dată când ne amintim ceva, ne amintim de fapt ultima amintire despre acel ceva? Asta înseamnă că nu mai avem acces la fila din memorie care a fost creată după eveniment ci la ultima variantă a filei. De câte ori o amintire ne vine în minte, aceasta se re-stochează pentru următoarea necesitate, dar, nu se stochează oricum, ci cu și mai puține detalii valabile ca ultima dată. Deci amintirile noastre se pot schimba chiar și radical în timp, mai ales se poate schimba semnificația pe care i le dăm.
Uneori la consiliere aud următoarele construcții: „m-a trădat”, „m-a rănit”, „m-a respins”, sau altele de acest gen. Eu atunci întreb: „ce anume a făcut?”, „ce anume înseamnă trădare pentru tine?”. De cele mai multe ori sunt privită ca și cum nu înțeleg lucruri foarte simple, pe care și un copil mic le-ar înțelege. „păi, m-a trădat, ce e de înțeles în asta?”.
După aceste sintagme sunt ascunse foarte multe sensuri, pe care noi le percepem total diferit, este interesant când descoperim mulțimea de contexte care pot fi asociate cu un cuvânt atât de greu.
Dacă ne-am spune de fiecare dată în minte acțiunea în sine, poate nu ne-ar afecta atât de mult decât dacă ne spunem de exemplu „mi-a pierdut încrederea”.
La un moment dat, la un curs, cineva s-a simțit „trădat” de-a binelea și și-a pierdut după asta toată încrederea după ce, o altă persoană s-a așezat (fără voie!) pe scaunul preferat de prima. Aceasta a fost profund rănită iar ceilalți au rămas uimiți de reacție.
Dacă veți fi atenți puțin, veți observa cu anumite memorii își schimbă radical semnificația după ce reinterpretăm ce s-a întâmplat. Uneori chiar acte care par la prima vedere grave, pot fi reinterpretate în dependență de contextul necunoscut la început.
Reconstruirea mentală a trecutului așa cum l-am fi vrut noi este inutilă, nu este nevoie să schimbăm conținutul datelor. Ar fi bine totuși să detașăm conținutul de ce am interpretat/simțit noi în legătură cu acesta. Nu avem de ce să negăm durerea simțită, doar să o detașăm de ce anume s-a întâmplat. Pentru că altfel nu avem cum să lăsăm în trecut acea durere, nu avem cum să ne convingem mintea că aceasta s-a încheiat.
Readucând iar și iar în memorie anumite momente pe care le exagerăm de obicei, facem ca ATUNCI să fie mult mai important decât ACUM. Astfel ne trădăm noi înșine propriul prezent, propria viață.
Putem să ne gândim: „dar astfel vinovații nu vor fi pedepsiți/nu vor plăti pentru ce au făcut, dacă îi voi uita pur și simplu!”
Bine, sunt de acord că unele lucruri nu sunt corecte în lumea asta (mai ales la prima vedere), dar oare cum îi pedepsim atunci când cărăm după noi această greutate veninoasă? Cum faptul că vom gândi non stop la cât rău ni s-a făcut cândva, îi va face să înțeleagă, să se schimbe pe răufăcători? Cum faptul că ne vom spune povești despre cum se numește ceea ce au făcut și despre care poate nici nu au știut, îi va face mai buni? Cum victimizarea mea și faptul că nu-mi asum ce mi se întâmplă acum dar îi plasez responsabilitatea vinovatului, îmi poate schimba viața în bine?
De parcă în mintea noastră ar exista o fantasmă în care noi am arăta ce rău ni s-a făcut și cât am suferit iar cel vinovat s-ar simți mustrat și ar suferi enorm pentru ce ne-a făcut. De parcă nu ne-am putea asuma puterea pentru ceea ce putem schimba real, în prezent în viața noastră.
Nu este nevoie să vă certați în interior pentru că mai cărați (poate) cu voi o parte din poveste, sau pentru că vi s-a părut atât de important până acum să o cărați. Conștientizarea a ceea ce se întâmplă în propria minte este îndeajuns. Acceptarea a ceea ce este, acceptarea că s-a terminat ce a fost, că acum au trecut toate cele din sacul cărat, că nu mai are sens să le dăm atât de multă importanță, este îndeajuns.
Timpul nu de fiecare dată este un medicament bun. Mai degrabă experiențele și înțelepciunea ne fac să privim altfel lucrurile. Timpul are efect doar pentru a scădea din intensitate emoțiile (uneori) în cazul în care au avut loc pierderi mai grave. Totuși până în momentul în care nu veți revizui anumite fapte și nu le veți detașa de interpretare, nu aveți cum să vă schimbați părerea despre o persoană. Uneori chiar și peste 30-40 de ani oamenii își amintesc cu ură despre cineva care „le-a stricat viața”.
Aș vrea aici să mă opresc încă o dată la relația noastră cu noi înșine. Atunci când dușmanul este perceput ca fiind în exterior, nu reușim să vedem adevăratul dușman din capul nostru. Dacă ne-am uita mai atent am vedea că propriile noastre gânduri ne strică mult mai mult viața decât ceea ce a avut loc o dată demult. Am vedea că ne trădăm pe noi înșine când dăm importanță celor din jur în primul rând. Am vedea că ne respingem de fiecare dată când refuzăm să ne vedem succesele și ne rănim atât de des prin a ne critica dur.
Cea mai importantă relație pe care o ai este relația ta cu tine, este cea mai longevivă și întrece cu mult în intensitate, durată și semnificație toate celelalte relații luate împreună. Știu că nu toți am avut norocul să învățăm cum să avem o relație bună cu noi înșine, totuși depinde de noi dacă vrem să facem asta, oricât de târziu nu ni se pare deja. Nu vei găsi niciodată deja o persoană care să te înțeleagă perfect și în cele mai profunde sentimente, nici chiar psihoterapeutul tău, care măcar încearcă și nu pentru că ar fi oamenii răi, ci pentru că nu este posibil, cu toți neuronii oglindă din lume. Este o iluzie că vom putea să simțim aceeași fuziune totală și liniștitoare pe care am simțit-o cu propria mamă când eram în uter.
Totuși ceea ce se întâmplă în interiorul tău poate fi îmbunătățit, ceea ce îți spui, cum îți spui, cum te cerți sau te încurajezi, cum te susții sau te trădezi, toate acum depind de tine, doar de tine, oricât nu ai vrea să te ascunzi după povestea tristă.
Iar atunci când vor apărea momente în care te simți trădat, respins și altele din această serie, mai gândește-te o dată: Ce anume a făcut persoana? Ceea ce a făcut este o adevărată „trădare”? Ca să nu stochezi în memorie conținut ce te va trăda mai târziu.
Poți solicita un ajutor psihologic aici dacă dorești să îmbunătățești relația cu tine și cu ceilalți.