Sunt momente în viața ta în care ai impresia că nu mai poți, că orice-ai face, funcționează fix până la următoarea criză, următoarea dezamăgire sau următoarea provocare.
Sunt și momente în care unica stare pozitivă disponibilă este ușurarea de scurtă durată după o perioadă intensă în care ai căutat disperat/ă soluții.
Sunt momente în care te învârți în cerc și te lovești iar și iar de aceleași stări de disperare atât de cunoscute.
Și da, și în viața mea există asemenea momente, chiar dacă le recunosc și știu unde mă aflu.
În starea de supraviețuitor…
O stare pe cât de cunoscută și recunoscută în interior, pe-atât de nefirească sufletului sau esenței noastre.
Când venim pe această lume primim un vehicul de orientare ca să supraviețuim în condițiile de pe această planetă.
Acest vehicul ne ajută să înțelegem cum funcționează aici lucrurile, ce avem de făcut, ce ni se cere, pentru a face față și pentru ca să ne fie satisfăcute nevoile.
Și învățăm, iar și iar, și facem, iar și iar, ceea ce credem că s-ar potrivi cu așteptările celor din jur.
Dar apar 2 mari probleme:
- Ne îndepărtăm de la cei care suntem de fapt, în esență, pentru că ni se transmite că acel ceva – esența noastră divină de fapt, nu e neapărat bună, e mai… nedorită de ceilalți;
- Deși facem maxim din tot ce avem impresia că ni se cere, tot nu primim ceea ce ne dorim – iubire, acceptare…
Și, din cauza că pierdem legătura cu starea noastră naturală, de creator, cu spiritul nostru adevărat, credem că tot ce putem face ca să primim ceea ce ne dorim este să facem și mai mult din… supraviețuitor.
Avem impresia că avem nevoie să fim și mai (completează tu) ca să reușim să fim acceptați și primim iubire.
Chiar și explozia de metode din psihologie, dezvoltare personală ne ajută să facem mai mult din ceea ce nu suntem, să îmbunătățim vehiculul de orientare, ascunzând și mai mult lumina interioară.
Pentru că întotdeauna avem ceva de îmbunătățit, ceva de șlefuit, ceva de ascuns, ceva de negat.
Cum recunoști că ești în starea de supraviețuitor?
Ești grăbit/ă, încordată, stresat/ă mai tot timpul. Tot timpul este ceva de rezolvat, salvat. Acțiunile tale pot fi aceleași în ambele stări, totuși starea din care le faci este total alta.
Și starea de creator?
Este una relaxată, curioasă, de explorare, deschisă spre a observa și alte lucruri, de joacă, ușoară, o stare de inspirație și „abia aștept”.
Este posibil ca atunci când îți vine o idee să fii în stare de creator apoi să te tragă înapoi în supraviețuitor pentru că ne-am obișnuit că doar așa putem atinge scopurile.
Cum putem trece dintr-o stare în alta?
În primul rând conștientizând că suntem în starea de supraviețuitor și alegând, intenționat să ne schimbăm starea.
Dacă te prinzi în mijlocul furtunii, poți pur și simplu respira de câteva ori cu întrebarea – „Unde este atenția mea acum?”
Da, nu va fi îndeajuns să fii tot timpul în starea de creator dar nici nu este necesar să vrem să fim tot timpul acolo.
Pentru că asta ar însemna să controlăm, iar tendința de control tot din supraviețuitor vine.
A doua întrebare foarte importantă este „Ce vreau eu, de fapt?”
Pentru că în supraviețuitor încercăm să evităm ceea ce nu vrem, iar imaginea construită de minte este cea nedorită.
Nici măcar nu ne dăm seama acolo ce vrem.
De la asta începem, apoi, pas cu pas putem schimba lucrurile.
E mult de vorbit și mai mult de aplicat…
Dacă mai vrei să scriu și poate chiar vrei să aplici câte ceva, scrie un comentariu despre ce anume vrei să afli și revin cu un articol de completare.
Să fie cu folos și din stare de creator!