Sunt o sumedenie de contexte în care învățăm, inclusiv psihoterapia.
Terapia este învățare, asta pentru că înveți cum să interacționezi diferit, decât cum ai făcut-o din copilărie, cu propriile trăiri și cu cei din jur.
Pentru a ține minte persoanele noi pe care le-ai cunoscut, vei învăța numele lor asociat cu fața acestora.
Ca să știi cum să faci orice operațiune nouă pe o aplicație, va trebui să cauți citind și apăsând pe diverse butoane și după asta memorizând combinațiile potrivite.
Ca să comunici mai bine ai nevoie să încerci modalități noi, acestea la rândul lor fiind învățate de undeva și să le întărești pe cele mai funcționale, ceea ce tot despre învățare este.
Ca să faci sport va trebui să înveți să pui corpul în acea poziție și să faci acele mișcări pe care le vezi la antrenor.
Ca să poți spune nu, va fi necesar să fii atent la semnale interne de împotrivire și să recunoști când anume vrei să spui nu, de fapt, apoi să înveți să comunici asta. Aici sunt câteva procese împreună.
Învățăm mereu, mai ales în primele luni de la naștere, sunt extraordinar de multe lucruri pe care le cunoaștem în fiecare zi și sunt noi și noi conexiuni nervoase formate sau chiar neuroni, în unele cazuri.
Dar, după o anumită vârstă acumularea devine mai lentă.
De ce și cum această încetinire ne poate încurca?
În primul rând pentru că nici măcar nu avem nevoie să adunăm chiar atât de multe informații noi despre realitatea care nu se schimbă chiar așa rapid, dar și pentru că procesul de învățare acum va fi ceva mai complex și mai „incomod” pentru creier pentru că va trebui să ștergem și vechile modalități de funcționare. De fapt acestea nu se șterg cu totul, dar odată nefolosite se vor slăbi, exact așa cum o cărare pe care nu mai mergem mult timp, devine din ce în ce mai greu de folosit. Dar dacă este o stradă asfaltată? Exact, aici lucrurile devin mai dificile.
Ne poate încurca și pentru că tendința va fi să o luăm pe strada asfaltată, de fiecare dată când va trebui să alegem între aceasta și o străduță pe care abia o construim.
Și aici intervine efortul și cât de prezenți reușim să fim atunci când ne propunem să învățăm ceva nou.
Iar efortul depinde de voință și aceasta la fel se antrenează.
Un aspect important este că uneori, o stradă asfaltată este bună dar… prea des ajungi pe ea, din prea multe intersecții și, nu există alternative. Iar dacă înțelegi cât de cât cum funcționează drumurile vei ști că poate fi prea mult de înconjurat, în unele momente când ai nevoie să ajungi rapid la un rezultat.
O idee bună este să lași strada veche în pace (să nu te lupți cu ea) și să construiești, pas cu pas una nouă, la început discretă și îngustă, dar cu timpul aceasta va ocupa din ce în ce mai mult spațiu și putere și, vei avea tendința să mergi anume pe ea.
Asta durează, la început va dura poate ani chiar, dacă nu ești deloc obișnuit cu procesul, după care va fi ceva mai simplu, de aceea nu te aștepta să reușești din prima.
Psihoterapia este un mediu potrivit pentru a învăța modalități noi de funcționare pentru că există o oglindă care îți și vorbește despre ceea ce reflectă despre modalitățile care deja te duc în locuri în care nu ai vrea să nimerești, în realitatea internă sau externă.
Iar atunci când este psihoterapie de grup, există mai multe oglinzi în același timp și, fiecare îți va oglindi un aspect al tău.
Unele pot să-ți placă, altele nu.
Tocmai de aceea schimbarea va avea loc mai rapid și mai bine – pentru că emoțiile ieșite la suprafață vor fi mult mai clare și mai ușor de identificat.
Vei reuși să te dezvolți rapid în orice domeniu dacă ai abilități bune de învățare.
Dar tu, cât de repede înveți?