Chiar dacă ai putea spune că nu tu ci țara, anturajul, părinții, soția/soțul, te-au făcut să te simți într-un fel anume, să acționezi într-un fel anume, este responsabilitatea ta, de fapt.
Deciziile, hotărârile, alegerile însă, nu sunt întotdeauna conștiente, dar tot ale tale rămân, chiar dacă ești conectat la un subconștient colectiv.
Dacă vrei să știi ce decizii ai luat în trecut, dacă vrei să știi cum sunt alegerile tale, bune sau mai puțin, pe placul tău sau mai puțin, privește realitatea ta, cea din acest moment. Nu îți imagina ce va fi în 6 luni, în 5 ani, sau… de luni dimineață, când te vei trezi în sfârșit devreme și vei face sport/vei renunța la cafea/vei avea mai multă energie, privește deschis ce este ACUM, aici, chiar în jurul tău!
Așa începe maturitatea adevărată, prin a recunoaște ce nu e bine și prin a nu evada din acum, prin a-ți recunoaște ție însuți/însăți care sunt deciziile care te țin încă pe loc.
Cum putem alege ceea ce nu ne face bine? Nu e posibil așa ceva, să aleg să-mi fac rău, veți spune, dar facem asta, zi de zi, pentru că pentru creierul nostru sunt funcții mai importante decât a ne simți bine, fericiți. Foarte mulți dintre noi alegem să ne simțim în siguranță, chiar dacă nu ne dăm seama despre acest aspect din prima. Nevoia de siguranță este mai importantă decât cea de realizare, de exemplu. Chiar și nevoia de a primi afecțiune, uneori cedează în fața necesității de a nu fi respins, deci de a nu fi izolați, deci a nu fi în pericol, într-o formă sau alta.
Probleme apar atunci când:
- Nu suntem conștienți de ce avem anumite comportamente, fie ele active sau pasive (a nu face nimic, a amâna, tot sunt comportamente). Atunci alegerile noastre sunt la cheremul unor motive ascunse, necunoscute, neclare, iar cât timp vor rămâne așa, nu avem cum să le schimbăm, pentru că nu satisfacem nevoia din spate și ea va răzbate cumva, pe căi nu neapărat plăcute pentru noi.
- Există în spate un conflict dintre două sau câteva necesități, care se blochează una pe alta, iar noi vedem/conștientizăm doar una dintre ele. Pe de o parte vrem să ne simțim acceptați de cei din jur, pe de altă parte, dorim să ne afirmăm, dar și să păstrăm relația, pentru că ne dorim afecțiune de la celălalt. Voi alege să spun în acest caz despre faptul că mă rănesc cuvintele celuilalt? Depinde cât de bine ne dăm seama de ce avem nevoie și cum vom reuși să rezolvăm conflictul interior.
- Avem convingeri limitative despre cum TREBUIE să ne comportăm într-un mediu sau altul. Da, avem nevoie de reguli, nu zic nu, doar că, unele nu mai sunt valabile DEMULT. De aceea și sunt limitative, pentru că nu ne mai ajută. Dacă atunci când eram mici era chiar periculos și deloc înțelept să ne spunem părerea, să cerem direct, să ne asumăm drepturi… pentru că atunci, dacă eram dați afară, pur și simplu nu supraviețuiam, acum, când suntem adulți, de cele mai multe ori avem impresia că există un pericol, când acesta nu este real. Cel mai grav aici este că de cele mai multe ori nici măcar nu ne dăm seama care este convingerea din spatele unui comportament și de ce anume alegem să nu facem un pas, să nu rupem o relație toxică, să nu plecăm de la un serviciu care nu ne mai acoperă capacitățile. Ne simțim neputincioși, de parcă am fi mici și nu am reuși să ne apărăm, când de fapt, nu e nici pe departe adevărat.
Dacă am fi conștienți de ce ne dorim de fapt, ce căutăm, ce stă în spatele unor comportamente, cel puțin în sferele care nu ne simțim împliniți în propria viață, sunt sigură că ne-am asuma mult mai mult responsabilitatea asupra direcției proprii. Ceea ce avem însă pare a fi o călătorie fără direcție, în care știm doar de ce animale ar trebui să ne apărăm, iar dacă știm direcția, vor fi furați de îndoieli și gânduri despre alegerile cărărilor și corectitudinea busolei.
În final vă las cu o idee despre care am mai scris în alt articol despre decizii, pe care îl găsiți pe blog și anume:
Nu există de fapt o opțiune 100% bună, așa cum nu există nici una 100% rea, fiecare opțiune acoperă unele arii dar le scapă pe altele, de aceea, nu este atât de important ce alegere vom, mai important este să ne asumăm rezultatul și să învățăm ceva, din fiecare alegere făcută.