În procesul psihoterapeutic, dar și în viață de fapt, imediat ce punem într-o formă ceea ce a fost viu, acel ceva nu mai are… viață.
Psihicul este o construcție dinamică, vie, în permanentă mișcare și curgere, ca și orice altă structură care conține un proces.
Nu te speria te rog dacă nu înțelegi ce am scris mai sus! Voi face tot ce ține de mine ca să înțelegi până la final.
Există un fenomen în psihologie care poate fi descris prin închistarea unei părți a psihicului, pentru ca acea parte să mențină o stabilitate artificială și, de fapt, ca să nu doară.
Putem să spunem că acea parte reprezintă un blocaj, o traumă dar, astăzi, vreau să aduc o altă perspectivă asupra acestui fenomen.
Ideea este că viața nu poate pătrunde acolo unde este totul amorțit, înghețat. Forma pe care o dăm pentru ca să păstrăm lucrurile așa cum sunt, să nu le mișcăm prea mult, face ca viața din interior să nu mai curgă liber.
Dacă mult timp ai un răspuns foarte clar la întrebarea – „cum sunt eu?” ai închis într-o formă ceea ce ar trebui să fie viu, dinamic.
Dacă știi sigur de ce te temi și ai o explicație despre frică, la fel, îți pui un verdict, de bună voie.
Dacă ai o „tehnică” magică și universală pentru a ieși din orice situație, ghici ce? Viața te va da peste cap ca să scapi de tehnică și să treci la procese prin care viața poate curge.
Imediat ce o teorie este explicată și explică un aspect al realității, aceasta este utilă doar pentru a bloca creșterea.
Și atunci ce e de făcut?
- Să observăm care aspecte ale vieții noastre sunt la fel cu acum X ani și dacă nu cumva anume acele aspecte suferă. Asta pentru că poate atunci era potrivit ceea ce „purtam” pentru etapa și timpul în care eram, iar acum să nu se mai „poarte” cu aceste noi energii.
- Să explorăm care sunt fricile care ne împing să ne băgăm în cutiuțe, de ce ne temem de fapt când e vorba de schimbare. Ce pierdem dacă nu există o formă fixă a felului de a funcționa?
- Să observăm ce parte din noi vrea să bage în forme ceea ce vrea să curgă și e viu. Să observăm ce apără acea parte din noi care încearcă să fixeze totul și să păstreze totul la fel.
- Să alegem conștient și asumat ceea ce vom face cu sectoarele amorțite și ce fel de schimbare am vrea, până la urmă.
Și dacă tot este primăvară, imaginați-vă că insectele care au amorțit iarna ca să se salveze, nu mai revin la viață pentru că… se tem că soarele le va face rău.
Da, este posibil să doară dezmorțirea, deci tu alegi ce faci cu părțile înghețate.
Nu, nu prea ai cum să renunți la ele, în schimb, ți-ar putea fi utile ca să redevii întreg.
Nu, nu e ușor dar faptul că este viu depășește cu mult efortul depus.